sîrmeá s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

catabólea s.m. sg. (reg.) ființă imaginară cu care se sperie copiii; baubau, goga, bolea, bordea, borza. Vezi definitia »

PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. Vezi definitia »

punerea în relief a unui cuvant prin intonații sau neobișnuite neobișnuite în fraza Vezi definitia »