FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. feleség. Cf. fel. Vezi definitia »

LÁNDTAG s.n. 1. (În evul mediu) Adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (În Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii. 3. (În Germania și Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dietă² [în DEX și DN]. 4. Parlamentul în Liechtenstein. [< germ. Landtag]. Vezi definitia »

TAFINAG s. n. alfabet la tuaregi (< fr. tafinagh) Vezi definitia »

AUTOFÁG, -Ă adj. care prezintă autofagie. (< fr. autophage) Vezi definitia »

OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv). Vezi definitia »