FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țară Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș. Vezi definitia »

cólteș (-șe), s. n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram. Vezi definitia »

iergăláș s.n. (reg.) larmă mare. Vezi definitia »

heghéș, heghéșă, adj. (reg.) cu coarnele înalte, ascuțite și date pe spate cam ca ale caprelor. Vezi definitia »

POLÓȘ, -Ă, poloși, -e, adj. (Rar, despre oi) De rasă poloneză. – Germ. polisch. Vezi definitia »