prăjiníș, prăjiníșuri, s.n. (reg.) arboret tânăr (format din copaci cu trunchiul drept). Vezi definitia »

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș. Vezi definitia »

FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș. Vezi definitia »