CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș. Vezi definitia »

BRIÓȘ s.m. v. brioșă. Vezi definitia »

gómboș (-șe), s. n. – (Trans.) Ac cu gămălie. Mag. gombos(tü). Cf. Cihac, II, 486. Vezi definitia »

POETÁȘ, poetași, s. m. Diminutiv al lui poet; (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetastru, poetard. [Pr.: po-e-] – Poet + suf. -aș. Vezi definitia »

abráș (abráșe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”. Vezi definitia »