APODÓZĂ, apodoze, s. f. Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose. Vezi definitia »

OMNIPREZÉNȚĂ s. f. facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate. (< fr. omniprésence, lat. omnipresentia) Vezi definitia »

STÁMPĂ, stampe, s. f. Imagine imprimată după o placă gravată. – Din it. stampa. Vezi definitia »

BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. m.] – Din fr. béret. Vezi definitia »

ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »