ȘPRIȚ², șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. Vezi definitia »

coț! interj. (reg.) cuvânt care imită scârțâitul cizmei. Vezi definitia »

BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát. Vezi definitia »

SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er]. Vezi definitia »

SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț. Vezi definitia »