tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material. Vezi definitia »

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier. Vezi definitia »

ÎNVERIGÁ, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din în- + verigă. Vezi definitia »

DÉNGA s.f. (Med.) Febră epidemică din regiunea tropicelor, provocată de un virus transmis prin intermediul unui țânțar. [< fr., sp. dengue]. Vezi definitia »

BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. Vezi definitia »