ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta. Vezi definitia »

BRICHETÁ vb. tr. a face brichete¹ (1). (< fr. briqueter) Vezi definitia »

curenta, curentez v. t. (intl.) a deposa pe cineva de bunurile personale prin furt. Vezi definitia »

Sfânta Scriptură, denumire dată „Bibliei” în scrierile religioase. Vezi definitia »

MONTÁ², pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă. Vezi definitia »