múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba. Vezi definitia »

INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination. Vezi definitia »

ONTOGENÍE s.f. (Biol.) Evoluția unei ființe, începând de la embrion și până la stadiul de adult. ♦ Ramură a biologiei care studiază această evoluție. [Gen. -iei. / < fr. ontogénie]. Vezi definitia »

FRATRÍE s.f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești antice (mai ales a celor atice). ♦ Grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge. 2. Grupare mare de plante apropiate genetic. [Gen. -iei. / < fr. phratrie, gr. phratria]. Vezi definitia »

CRISPÁȚIE s. f. crispare. (< fr. crispation) Vezi definitia »