Definita cuvantului descompune
DESCOMPÚNE vb. III. 1. tr. A desface în elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrăma. 3. refl. (Fig.) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perf.s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu descompune
PRIVAȚIÚNE s. f. faptul de a (se) priva; (pl.) lipsuri, sărăcie. (< fr. privation, lat. privatio) Vezi definitia »
DILUȚIÚNE s.f. v. diluție. Vezi definitia »
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. Vezi definitia »
pecíngine (pecíngini), s. f. – Eczemă, boală de piele. Lat. pĕtῑgĭnem, formă populară a lui impĕtῑgo (Pușcariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, Rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine). Vezi definitia »
RÚNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar]. Vezi definitia »