DISCORDÁNT, -Ă adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distonează; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a căror înclinare se deosebește de înclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant]. Vezi definitia »

EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. Vezi definitia »

AGLOMERÁNT, aglomeranți, s. m. Substanță care are proprietatea de a uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material; liant. – Din fr. agglomérant (influențat semantic de liant). Vezi definitia »

EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. Vezi definitia »

STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant]. Vezi definitia »