mociói adv. (reg.) ud leoarcă. Vezi definitia »

crifói, crifoáie, s.n. (reg.) bucată sau felie mare (de pâine, mămăligă, slănină etc.); hartan, halcă, huchium, dărab, crihan, codru, talcan, troșmei. Vezi definitia »

PERMALÓI s.n. Aliaj de fier și nichel, cu mare permeabilitate magnetică. [Pron. -loi, scris și permalloy. / < germ. Permalloy, engl., fr. permalloy – nume comercial]. Vezi definitia »

dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară. Vezi definitia »

PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi². (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin) Vezi definitia »