CEREBROTOMÍE s. f. disecție a creierului. (< fr. cérébrotomie) Vezi definitia »

FRUCTIFICÁȚIE s.f. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; (p. restr.) proprietate a pomilor și a viței de vie de a da lăstari fertili. ♦ Perioada în care se formează fructele. [Gen. -iei. / cf. fr. fructification]. Vezi definitia »

DIRÉCȚIE, direcții, s. f. I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva. ◊ Loc. adv. În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Mat.) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere. 2. Post, funcție de director²; p. ext. durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc. ◊ Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului². III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.). ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Var.: direcțiúne s. f.] – Din fr. direction, lat. directio, -onis. Vezi definitia »

pașculíe, pașculíi, s.f. (reg.) colac mare de Paști. Vezi definitia »

CONSUMÁȚIE, consumații, s. f. 1. Faptul de a consuma¹. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public. [Var.: (înv.) consumațiúne s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis. Vezi definitia »