arác (aráci), s. m. – 1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. arăci, vb. (a pune araci). Vezi definitia »

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva). Vezi definitia »

STRĂJÁC, străjace, s. n. (Reg.) Saltea (de paie). – Din germ. Strohsack. Vezi definitia »

ciocorofleác, ciocorofléci, s.m. (înv.) ciocoi, asupritor, ciocorofleandură. Vezi definitia »

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n. Vezi definitia »