TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorată persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassémie. Vezi definitia »

SUPERFECUNDÁȚIE s.f. (Biol.) Fecundare succesivă a două ovule la interval de câteva zile unul de altul, ambele provenind din aceeași ovulație. [< fr. superfécondation]. Vezi definitia »

AEROBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer. (< fr. aérobiologie) Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »

NUMEROTÁȚIE, numerotații, s. f. Numerotare. – Din fr. numerotation. Vezi definitia »