CONCLÚZIE, concluzii, s. f. 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (Mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile părților și ale procurorului într-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Var.: concluziúne s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis. Vezi definitia »

AGROSTOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază pășunile. [Cf. it. agrostologia, germ. Agrostologie < gr. agrostis – iarbă, logos – studiu]. Vezi definitia »

CĂZĂNĂRÍE, căzănării, s. f. (Înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. – Cazan + suf. -ărie. Vezi definitia »

BIOSOCIOLOGÍE s.f. 1. Concepție antiștiințifică referitoare la societate, care explică viața socială și politică în primul rând prin factori biologici, reduși la noțiunea de rasă; teorie, preconizată de sociologii fasciști, care pretinde că factorul determinant al dezvoltării sociale este factorul biologic, redus la noțiunea de rasă. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie]. Vezi definitia »

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí. Vezi definitia »