nestrămutătór, nestrămutătoáre, adj. (înv.; în gram.) verb nestrămutător = verb intranzitiv. Vezi definitia »

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE adj. îndestulător; mulțumitor. (< satisface + -/ă/tor) Vezi definitia »

VERSUITÓR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor. Vezi definitia »

PERVERTITÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care pervertește; corupător. [Pl. -ori, -oare. / < perverti + -tor]. Vezi definitia »

SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător. Vezi definitia »