BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98] Vezi definitia »

SARDÓNIU s.n. v. sardonix. Vezi definitia »

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. Vezi definitia »

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire]. Vezi definitia »