GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure. Vezi definitia »

PĂNUȘÍȚĂ, pănușițe, s. f. (Reg.) Numele a trei plante erbacee; a) năgară; b) colilie; c) trestie de câmp. – Pănușă + suf. -iță. Vezi definitia »

altăoáră adv. (înv.) altădată, odinioară Vezi definitia »

ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare]. Vezi definitia »

SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă) Vezi definitia »