înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. Vezi definitia »

PROCETÍ vb. IV v. prociti. Vezi definitia »

CREȚÉȘTI adj. n. pl. v. crețesc Vezi definitia »

smârcotí, pers. 3 sg. smârcotéște, vb. IV (reg.; despre viței) a suge după mulsoare. Vezi definitia »

ACETI- elem. acet(o)-. Vezi definitia »