MONOPSÍE s. f. malformație caracterizată prin prezența unui singur ochi; monoftalmie. (< fr. monopsie) Vezi definitia »

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis. Vezi definitia »

XIFODINÍE s.f. Xifoidalgie. [< fr. xiphodynie]. Vezi definitia »

OVARIOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor ovarului. [Gen. -iei. / cf. fr. ovariopathie]. Vezi definitia »

OMATIDÍE, omatidii, s. f. Fiecare dintre elementele care constituie ochiul compus al insectelor. – Din fr. ommatidie. Vezi definitia »