PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent. Vezi definitia »

PREDICAMÉNT s.n. (Fil.) Categorie; noțiune fundamentală. [Cf. fr. prédicament, it. predicamento]. Vezi definitia »

DECAPÁNT s.m. Soluție folosită la decapare; decapator. [Cf. fr. décapant]. Vezi definitia »

OSCILÁNT, -Ă adj. 1. care oscilează. 2. (fig.) fluctuant; ezitant. (< fr. oscillant) Vezi definitia »

IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent) Vezi definitia »