osfeștuí, osfeștuiésc, vb. IV (înv.) a aghesmui. Vezi definitia »

ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a (se) căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui. Vezi definitia »

haram de capul lui expr. să-i fie rușine! Vezi definitia »

stufuí, stufuiésc, vb. IV (reg.; despre case, grajduri) a acoperi cu stuf. Vezi definitia »

ȘĂNȚUÍ, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui. Vezi definitia »