Definita cuvantului oprire
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oprire
DILAPIDÁRE s.f. v. delapidare. Vezi definitia »
ÎNTRAJUTORÁRE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare. Vezi definitia »
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria. Vezi definitia »
ȘABLONÁRE s.f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. [< șablona]. Vezi definitia »
înturnătoáre s.f. (înv.) întoarcere, înapoiere, restituire. Vezi definitia »