RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.” Vezi definitia »

AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest cu numeroase întrebuințări în tehnică. [Pr.: -mi-an-] – Fr. amiante (< gr.). Vezi definitia »

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ◊ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ◊ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras. Vezi definitia »

șoldeálă, șoldéli, s.f. 1. (pop.) fractură sau luxație a șoldului. 2. (reg.) bătaie zdravănă. Vezi definitia »

plópă, plópe, s.f. (reg.) fructul plopului. Vezi definitia »