ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »

bláznă (blázne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont). Vezi definitia »

ENCEFALOMIELÍTĂ s. f. inflamație a creierului și a măduvei spinării. (< fr. encéphalomyélite) Vezi definitia »

PORTFILIÉRĂ s.f. Clupă. [< port- + filieră]. Vezi definitia »

CARDIOÍDĂ s. f. curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un cerc fix exterior și de aceeași rază. (< fr. cardioïde) Vezi definitia »