VIESPÓI, viespoi, s. m. Augmentativ al lui viespe. ♦ Specie de viespe mare, cu pântecele roșu, lungă de 2-4 cm. (Sirex gigas). – Viespe + suf. -oi. Vezi definitia »

nói pron. – Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Pușcariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o formă tonică, nouă ‹ lat. nobῑs, și o formă atonă, ne ‹ lat. nῑs. Finala în -i nu este clară; cf. Rohlfs, It., 498, care se gîndește la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); după ipoteza mai puțin probabilă a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminație de plural. Vezi definitia »

ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy. Vezi definitia »

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi. Vezi definitia »

cimpoí, cimpoiésc, vb. IV (înv.) 1. a cânta din cimpoi. 2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri și strigături. Vezi definitia »