SALÍNĂ, saline, s. f. Mină din care se extrage sare; ocnă. – Din fr. saline, lat. salinae. Vezi definitia »

câșlă (cấșle), s. f. – 1. (Înv.) Tabără de iarnă a tătarilor. – 2. Tabără, campament. – 3. Așezare stabilă a ciobanilor, mai ales în timpul iernii. – Mr. cășlă, megl. cășlá. Tc. kișla „cazarmă” (Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1281), cf. bg. kŭsla, rus. kišlja „gospodărie”. – Der. cîșlar, s. m. (baci); cîșlăriță, s. f. (băciță); cîșlărie, s. f. (așezare a ciobanilor). Vezi definitia »

STRÓFĂ, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă). ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din fr. strophe, lat. stropha. Vezi definitia »

ȘANDÉLĂ s. f. zbor în linie dreaptă al avionului cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj. (< fr. chandelle) Vezi definitia »

MÂRZĂCÍȚĂ, mârzăcițe, s. f. (Înv.) Soția mârzacului. – Din mârzac + suf. -iță. Vezi definitia »