BIOCHIMÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice ce se petrec în organismele vii; chimie biologică. [Cf. fr. biochimie]. Vezi definitia »

FRÂNGHIERÍE¹, frânghierii, s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie. Vezi definitia »

oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »

PSEUDOHEMOFILÍE s. f. denumire dată unor sindroame hemoragice asemănătoare hemofiliei. (< fr. pseudohémophilie) Vezi definitia »

PLEUROPNEUMECTOMÍE s. f. rezecție a pleurei și a plămânului subiacent. (< fr. pleuropneumectomie) Vezi definitia »