EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. Vezi definitia »

Este astuparea unui vas sangvin sau limfatic cu un cheag de sânge,limfă, grăsime, bulă de aer, țesut sau bacterie. Vezi definitia »

INSTABILITÁTE s. f. însușire a ceea ce este instabil. (< fr. instabilité, lat. instabilitas) Vezi definitia »

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité]. Vezi definitia »

MIXOMICÉTE s. f. pl. Încrengătură de plante inferioare, constituind mase gelatinoase informe, care se întâlnesc pe substanțe organice vegetale în descompunere. – Din fr. myxomycètes. Vezi definitia »