MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion. Vezi definitia »

BIOFOTÓN s. m. radiație luminoasă emisă de unele substanțe din organismele vii. (< engl. biophoton) Vezi definitia »

BIZÓN (‹ fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pînă la 3m, înalt pînă la 2 m și cu greutatea pînă la o tonă, cu blana deasă, capul mare și coarnele mici, care trăiește astăzi în rezervații naturale în S.U.A. și Canada (Bison bison). Vezi definitia »

ALOHTÓN, -Ă adj. (Despre o formație geologică) Care a suferit deplasări față de locul inițial de formare. [< fr. allochtone, cf. gr. allos – altul, chthon – pământ]. Vezi definitia »

POSTILIÓN, postilioni, s. m. (Livr.; înv.) Surugiu care conducea un poștalion. [Pr.: -li-on] – Din fr. postillon. Vezi definitia »