CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar. Vezi definitia »

poponar, poponari s. m. (vulg., peior.) homosexual. Vezi definitia »

LĂUTÁR, lăutari, s. m. Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, p. gener., la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar. [Pr.: lă-u-] – Lăută + suf. -ar. Vezi definitia »

MONOCELULÁR, -Ă, monocelulari, -e, adj. (Despre organisme) Care este format dintr-o singură celulă; unicelular. – Mono- + celular. Vezi definitia »

PUBLICITÁR, -Ă adj. referitor la publicitate. (< fr. publi-citaire) Vezi definitia »