vártă (vắrți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist. Vezi definitia »

teleică, teleici s. f. (pop.) 1. femeie care-și pierde vremea cu bârfe. 2. femeie ușuratică / stricată. Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s.f. Trizaharidă, formată din galactoză, fructoză și glucoză, care se găsește în sfecla de zahăr. [< fr. raffinose]. Vezi definitia »

MINUNÍCĂ, minunici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minune (3). Vezi definitia »

MUTRIȘÓARĂ, mutrișoare, s. f. Diminutiv al lui mutră. – Mutră + suf. -ișoară. Vezi definitia »