MUCRÓN s. n. vârf mic ascuțit cu care se termină unele organe ale plantelor. (< fr. mucron) Vezi definitia »

faetón (faetoáne), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton. Vezi definitia »

SUBTÓN, subtonuri, s. n. (Muz.) Ton suplimentar, mai jos decât cel fundamental. – Sub¹- + ton. Vezi definitia »

POLISÍNDETON s.n. Figură de stil care constă în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs. V. sinafie. [< fr. polysyndéton, cf. gr. polysyndeton]. Vezi definitia »

INIÓN s.m. (Anat.) Protuberanță externă a osului occipital, folosită ca reper în măsurările antropometrice. [Pron. -ni-on. / < fr. inione]. Vezi definitia »