Definita cuvantului superlativ
SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ◊ Gradul superlativ (și substantivat, n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că însușirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparație cu altele de aceeași natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu superlativ
NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus) Vezi definitia »
DURATÍV, -Ă adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arată o acțiune care durează, care este în desfășurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo]. Vezi definitia »
parșív (parșívă), adj. – Ticălos, șmecher. Rus. paršivyĭ „chelbos” (Cihac, II, 247). – Der. parșivenie, s. f. (ticăloșie); parșivi, vb. (a maltrata, a umili; a (se) murdări; a (se) deprava), cf. rus. parsiviti. Vezi definitia »
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo]. Vezi definitia »
sufocatív, sufocatívă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător. Vezi definitia »