strădánie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor). Vezi definitia »

INSINUÁȚIE, insinuații, s. f. Insinuare. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuation. Vezi definitia »

SEPTICEMÍE s. f. infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. (< fr. septicémie) Vezi definitia »

IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration. Vezi definitia »

HRISTOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viața lui Hristos. – Din fr. christologie. Vezi definitia »