UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus) Vezi definitia »

SCLERÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a scleroticii. [< fr. sclérite]. Vezi definitia »

STAUROFÍLĂ s. f. frunză din celule palisadice. (< fr. staurophylle) Vezi definitia »

FARANDÓLĂ s.f. Vechi dans provensal cu mișcare moderată în care dansatorii formează un lanț; melodia acestui dans. [< fr. farandole, cf. prov. farandolo]. Vezi definitia »

CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință. Vezi definitia »