prigorúie, prigorúie, s.f. (reg.) 1. prigoare, albinărel, ploier. 2. viespar. Vezi definitia »

PLANÁȚIE, planații, s. f. (Geol.) Proces de netezire a reliefului înalt și accidentat al scoarței, ca rezultat al acțiunii de eroziune. – Din fr., engl. planation. Vezi definitia »

CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation]. Vezi definitia »

ALORITMÍE s. f. 1. aritmie (2) periodică. 2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare. (< fr. allorythmie) Vezi definitia »