etichétă (etichéte), s. f. – 1. Bucată de hîrtie care se aplică pe pachete, sticle etc. pentru a indica posesorul, conținutul etc. – 2. Protocol, ceremonial. Fr. étiquette. – Der. eticheta, vb. (a pune etichete; a clasifica), din fr. étiqueter. Vezi definitia »

MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus. Vezi definitia »

morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului. Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi, Dict., 144), în parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În Trans., Banat și Olt. – Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată). Vezi definitia »

DEFÉNSĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre colții (incisivii) elefantului; fildeș. [< fr. défense]. Vezi definitia »

LEUCOCÍTĂ s. f. globulă albă din sânge și din limfă, care asigură apărarea organismului împotriva microbilor. (< fr. leucocyte) Vezi definitia »