polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »

TURCALÉȚ s. m. v. turculeț. Vezi definitia »

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uț. Vezi definitia »

cochínț (cochínte), cochínți, s.m. (reg., înv.) 1. avar, zgârcit, scump. 2. poreclă dată de țărani arendașilor greci. Vezi definitia »

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț. Vezi definitia »