HAIDÚC, haiduci, s. m. 1. Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk. Vezi definitia »

DALCAÚC s. m. v. dălcăuc. Vezi definitia »

CAUCIÚC s. n. 1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc) Vezi definitia »

lapte de cuc expr. raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva. Vezi definitia »

struc, struci, s.m. (reg.) scândură care leagă talpa saniei de proțap. Vezi definitia »