baraulă, baraule, s. f. s. f. țigan, țigancă Vezi definitia »

SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica. Vezi definitia »

GIÓSTRĂ s.f. Compunere poetică în care se povestește despre o întrecere cavalerească. [Pron. gios-tră. / < it. giostra – turnir]. Vezi definitia »

CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei. Vezi definitia »

păcosteálă s.f. (reg.) foiță de poleială; poleială. Vezi definitia »