MONOLÓC adj. invar. (Despre avioane) Cu un singur loc; monoplas. [După fr. monoplace]. Vezi definitia »

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc) Vezi definitia »

POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău. Vezi definitia »

TĂBULTÓC s. m. v. tăbâltoc. Vezi definitia »

NEOBARÓC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque) Vezi definitia »