PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) Vezi definitia »

SACRÁRIU s. n. 1. loc de rugăciune în casele romane. 2. parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. (< lat. sacrarium) Vezi definitia »

săderíu, -íe, adj. (înv.) care este de culoarea fierului. Vezi definitia »

GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion) Vezi definitia »

DIHOPÓDIU s. n. ramificație dihotomică a axei inflorescenței în câte două părți. (< fr. dichopodium) Vezi definitia »