LEPTOSPÍRĂ, leptospire, s. f. Protozoar spiril, agent patogen al leptospirozei. – Din fr. leptospire. Vezi definitia »

FLOGÓZĂ s. f. inflamație. (< fr. phlogose, gr. phlogosis) Vezi definitia »

dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Vezi definitia »

mușínă, mușíni, s.f. (reg.) 1. țânțar; muscă. 2. mușiță. 3. molie. 4. viermănar. Vezi definitia »

SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”. Vezi definitia »