GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv). Vezi definitia »

EPIPLOÍTĂ s. f. inflamație a epiplonului. (< fr. épiploïte) Vezi definitia »

FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. Vezi definitia »

Mială, miele = feminiunl de la miel, sotia mielului Vezi definitia »

PÚRPURĂ¹ s. f. 1. materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. culoarea roșu-închis. ♦ ~ retiniană = rodopsină. 3. stofă scumpă plușată vopsită cu purpură (1). ◊ haină regească, imperială din astfel de stofă; hlamidă. ◊ (fig.) demnitatea de împărat sau de consul în Roma antică; (mai târziu) demnitatea regală, demnitatea de cardinal. (< lat., fr. purpura) Vezi definitia »