INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance]. Vezi definitia »

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii Vezi definitia »

REOCARDIOGRÁMĂ s. f. curbă obținută prin reocardiografie. (< fr. rhéocardiogramme) Vezi definitia »

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo. Vezi definitia »

DENTINOGENÉZĂ s. f. formare (progresivă) a dentinei. (< fr. dentinogenèse) Vezi definitia »