LANTÉRNĂ s. f. 1. felinar. ◊ lampă electrică portativă cu baterie. ♦ ~ venețiană = lampion; ~ magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. ◊ lampă de semnalizare montată pe acoperiș. ◊ lampă mică cu săgeată luminoasă pentru explicații pe desene, diapozitive etc. în cadrul expunerilor. 2. aparat de control cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora. 3. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea și împodobirea unei cupole. 4. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau, la unele mașini de bobinat, pentru înfășurarea firului. (< fr. lanterne, lat. lanterna) Vezi definitia »

GLOBÚLĂ s.f. Corp sferic foarte mic. ♦ (Anat.) Celulă care intră în compoziția sângelui. ◊ Globulă albă = leucocită; globulă roșie = hematie. [Var. globul s.m. / < fr. globule]. Vezi definitia »

SCLÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica solidă a globului ocular. [< germ. Sklera]. Vezi definitia »

CORTICOPLEURÍTĂ s.f. Congestie pulmonară, localizată în zona corticală a plămânului, care afectează și pleura. [< fr. corticopleurite]. Vezi definitia »

MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pârghie (cotită sau curbă) care servește la acționarea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. – Din fr. manivelle. Vezi definitia »