PÁLĂ² s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale) Vezi definitia »

HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, care se executa în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème. Vezi definitia »

chímă (-me), s. f. – Germen, sămînță. Sb. kima (DAR) sau din germ. Keim, prin intermediul săs. kim (Lacea, Dacor., IV, 778). Înainte, Philippide, Principii, 138, încercase să-l explice prin gr. ϰῦμα (cf. ciumă) ipoteză acceptată de Bogrea, Dacor., II, 654. – Der. chimiță, s. m. (diavol; bufon, caraghios), care pare a fi un dim. de la cuvîntul anterior (Bogrea și DAR îl explică prin numele unui personaj popular în trecut datorită șotiilor sale; nu este însă posibil să se aplice diavolului numele unui personaj real, și nici nu s-ar explica prin alte mijloace apelativul Chimiță, astfel încît este de presupus că acesta din urmă este o simplă poreclă). Vezi definitia »

ORTODIAGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine a unui organ obținută prin ortodiagrafie; profil cardio-aortic. [Pron. -di-a-. / < fr. orthodiagramme]. Vezi definitia »

PLÁSĂ², plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. Vezi definitia »